Din atâtea
vacanțe
colorate
cu speranțe
și
albastre viorele
s-ar fi
înălțat
visele mele
Din
atâtea începuturi de vară
spre care mă
cheamă inima iară
ca un
zbor curajos de rândunele
s-ar fi înălțat
visele
mele
Din
atâtea dimineți liniștite cu rouă
culori ce-ar
fi rupt inima-n două
printre
albine zburând
într-o
grădină cu zorele
s-ar fi înălțat
visele
mele
Apoi
într-o seară de vară târzie
când primii
struguri inima ți-o îmbie
pe-un cer de
catifea amirosind a piersici
și
presărat cu miriade de stele
s-ar fi înălțat
visele
mele
Au
trecut de mult
ultimele
vacanțe
rămânând
în suflet prea puține speranțe
totuși după
ochi au rămas
câteva
albastre viorele
de unde
aștept să se nască
din nou
visele mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu