Și
pentru că nu
știm să așezăm
acele
ceasornicului
fiindu-ne
teamă de infinit
zâmbim timid
spre
moarte și spre viață
spre răsărit
și spre apus
spre toamnă
și spre iarnă
uitând ca de
fiecare dată
esențialul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu