Un lucru mai
vechi mă apasă
un
lucru mai nou m-ar cunoaște,
o vale
și munți ce-au scăzut în putere
o apă ce nu recunoaște
trecutul
O piatră
ce stă fără sprijin
un cer
rădăcină în stâncă
un timp
strecurat prin culoare
speranța
spre marea adâncă
un drum
șerpuind pe sub cetini
și-un brad
ce-a pierdut din durere
izvorul ce
spre stele se cere
doi nori care
negri m-apasă
cararea ce mă
poartă spre casă
și cântece
zeci de cuvinte
amintind de
dureri și prieteni
ca de locuri
și lucruri
prea
sfinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu